Jurnalism

A fost, este și rămâne parte din mine!

„Ce să fac?! Din când în când redevin jurnalist! Nu mă pot abține! E parte din mine. Grea și incurabilă meteahnă!” scriam într-o postare pe Facebook, în urmă cu niște ani când sancționam derapajele, ipocrizia și comportamentul colegilor mei din partidul din care făceam parte la acea vreme, Partidul Național Liberal.

Se spune că jurnalismul, în cazul meu, jurnalismul de televiziune este un microb pe care îl ai în sânge și e acolo pentru totdeauna. Şi, odată ce ajungi să-l și manifești, e ceva ce te definește.

Pentru mine, televiziunea a fost în primul rând o școală a vieții, poate prima realitate cu adevărat provocatoare, în care gestionarea tuturor abilităților de care dispui ajung să fie utilizate, puse în lumină. Este genul acela de profesie care, de la distanţă, pare facilă și la îndemână, însă abia atunci când îi treci pragul înțelegi cu adevărat complexitatea ei. Cariera mea în televiziune a început la Pro Tv, după un concurs pe post râvnit de un număr impresionant de candidaţi, de-a lungul timpului, cred că au fost mii, un concurs istovitor, extrem de solicitant și dificil, însă la fel de magic pentru mine, care s-a derulat pe o perioadă mai lungă de timp și unde, în anul 2004, câștigam selecția pentru acel post, inițial reporter-prezentator și unde aveam să încep o perioadă minunată a vieții mele, pe care, însă, nu de puține ori am numit-o „armata la ProTv”. Am învățat că viața se măsoară în secunde și minute, că timpul este o coordonată esențială a vieții noastre, că durează o secundă sau chiar o fracțiune de secundă să câștigi tot sau să pierzi tot, să fii pus în valoare la maxim sau să te faci de râs, că stăpânirea de sine înseamnă conștientizarea și utilizarea optimă a resurselor și a întregului potențial.

Am aflat că resursele noastre sunt nemărginite, că avem o creativitate inepuizabilă, că putem și suntem la fel de creativi și ziua și noaptea și că munca în condiții de stres este o variabilă neglijabilă.

Am înțeles atunci un lucru de la care nu am mai abdicat vreodată, că stă în puterea unui om, uneori chiar în condeiul lui, în produsul activității lui, să schimbe… lumea. 

De fapt, jurnalismul de televiziune, alături de alte segmente profesionale importante din cariera mea, mi-a oferit una din acele platforme din viața mea unde am continuat să fiu bună, foarte bună în ceea ce fac. A fost una din acele zone unde performanţa era barometrul, cumva ani mulți am trăit prin prisma acestei realități, de aceea, la un moment dat, odată cu intrarea în politică, pentru mine a fost o perioadă de timp greu de acceptat că lucrurile pot sta cu totul diferit într-o altă parte a realității.

De televiziune m-au legat 9 ani de muncă efectivă din cariera mea profesională. După ProTv a urmat TTM (Televiziunea Târgu Mureș), a cărei imagine am fost timp de 6 ani. Noi provocări, noi descoperiri, noi inedite experiențe profesionale și de viață. 

Sunt multe de spus, scris, de multe ori sunt prea sărace cuvintele sau prea limitat spațiul de desfăşurare :).

Aş mai adăuga aici doar atât: televiziunea a fost a doua mea mare familie, un loc primitor, cu oameni motivați, profesioniști, determinați să transforme lumea într-una mai bună, hotărâți să schimbe mentalități și opinii, într-o perioadă în care televiziunea chiar reușea să facă acest lucru.